GRIJĂ DE SINE

Cum îți aduci energia în prezent?

Pe drum, pe Autostrada Soarelui, de la mare spre București, după o săptămână de vacanță și de relaxare, înapoi la cotidian, la muncă, la școală.

Mi-a revenit un sentiment de nostalgie, de gol, unul cunoscut care apare de fiecare dată când ne întoarcem la cotidian după câteva zile libere.

Îmi amintesc vremurile când lucram la corporație, când ne întorceam duminică dup-amiaza după un weekend cu activități pe inima noastră…ce tristețe și goliciune simțeam. De multe ori, alegeam să prelungim duminica și să plecăm luni dimineața, la răsărit, direct către muncă și grădiniță (pe vremea aceea), numai ca să evit tristețea de duminică seara. Să fug de acel gol. Ajungeam la birou, deschideam computerul și mă întrebam “Unde mă aflu și de ce?”.

Acum, după 5 ani în care am ales o altă cale în viața mea, una mai cu sens pentru mine, după lucru la șantierul meu interior, după descoperirea mai multor instrumente de conștientizare și rămânere în prezent, am decis să fac fix asta…să rămân în prezent, conectată cu nostalgia și golul din suflet, să aflu despre ce îmi vorbesc. Să nu mai evit “tristețea de duminică seara”, deși ieri era marți seara.

Am petrecut o săptămână în care am avut grijă de multe dintre nevoile mele. Am apelat la familie să mă ajute cu copila și cățelul, să nu mă mai ocup de așa multe, care deja începuseră să mă copleșească. M-am retras ca într-un retreat, la malul mării, am făcut ce mi-a cerut inima și corpul în majoritatea timpului. M-am plimbat cu bicicleta pe nisipul cu scoici scârțâitoare, am meditat la apus în fața valurilor, m-am reconectat cu ai mei din familie, am stat la un pahar de vorbă cu prieteni pe care nu îi văzusem de mult. Am “consumat” The Crown cu înghețată, în vârful patului. Am dormit până la cât am putut, uneori și la prânz. Am și lucrat sau i-am ajutat pe ai mei din familie, cu drag, cu alegere din inimă și cu satisfacție de contribuție și sens.

Cum să nu-mi doresc ca astfel de clipe să nu se mai termine?!

Însă, o bună parte din energia mea a rămas în lucrurile și locurile de care m-am bucurat atâta în ultimele zile. De aici senzația de gol și de nostalgie. Știu că asta înseamnă că energia și atenția mea au rămas în trecut.

“Ia să mă aduc cu totul în prezent”, mi-am zis, “și să văd ce mă ține în trecut”.

Aceasta este intenția magică ce poate ghida atenția spre unde îmi doresc. Intenția de conectare cu mine, curiozitatea de înțelege ce se întâmplă în lumea mea interioară.

Așa că m-am lăsat ghidată, de intenția mea, cu ajutorul respirației profunde, cea mai la îndemână unealtă de revenire în prezent și deschidere a ușii spre lumea interioară.

A ieșit în mod firesc un proces pe care ți-l împărtășesc, cu dorința de a te inspira și a-ți servi.

ADUNAREA ENERGIEI DIN TRECUT

1.Respir profund. Ce activități mi-au plăcut, m-au hrănit, m-au împlinit în zilele ce au trecut?

Rememorez cu drag momentele frumoase, cele pe care le-am povestit mai sus.

Ce nevoi mi-am împlinit făcând aceste activități?

Mie mi-au adus grijă de mine, conectare cu mine, cu ai mei dragi, cu natura, relaxare, odihnă, timp de calitate, frumusețea mării, diversitate, mișcare, sens, familie, împreună.

Îmi permit să simt recunoștință pentru tot ce am trăit. Dacă se arată, pot exprima apreciere pentru mine însămi sau alte persoane.

Am scris mai multe despre recunoștință și apreciere aici.

Deja simt cum mi se umple inima de energia minunată a recunoștinței, pentru nevoile mele împlinite, pentru abundența ce o percep în viața mea.

Parcă nu mai simt golul din mine, mi-a revenit energia acasă, în suflet.

Am onorat ce am trăit, recunoscând că aceste lucruri fac parte din lumea mea, s-au țesut în interiorul meu și au contribuit la starea mea de bine.

Îmi dau voie să stau cât de mult simt cu această stare, simt că sunt conectată cu viața însăși și trăiesc în momentul prezent, așezând amintirile frumoase în lumea mea interioară.

Respir din nou, cu zâmbet, chiar cu bucurie.

PRIVIND ÎN ZARE, SPRE VIITOR

Din acest moment de centrare în prezent, în care m-am adus cu totul, dacă-mi întind perspectiva și privesc spre ce mă așteaptă:

oare simt totuși un disconfort, o neplăcere legat de ce urmează? Respir și stau cu starea aceasta. O numesc.

E anxietate, îngrijorare, lipsă de chef, greutate?

Cu ce are legătură această stare? Ce îmi spun că TREBUIE să fac și pare că nu am de ales, nu-mi place?

Pentru mine era vorba de întoarcerea în București, în trafic, aglomerație. Și despre câteva proiecte la care am de lucru intens în perioada următoare.

Îl privesc pe TREBUIE dincolo de corvoadă. Ce nevoi îmi împlinesc făcând aceste lucruri, despre care îmi spun că TREBUIE, că NU AM DE ALES?

Conduc în traficul din București pentru a duce copila către școală, ceea ce contribuie la viitorul ei. Dar și la posibilitatea mea de a lucra în liniște cât ea e la școală. Ce bine că poate să meargă fizic și că nu mai este școala online.

Parcă s-a mai dezbrăcat acest Trebuie de rigiditate.

Lucrez la proiecte pe care le-am ales, depun un efort care pare mare, la început. Știu că, odată început lucrul, începe să-mi placă, să-mi vină inspirația, să intru în flux. Nici nu știu când trece timpul. Munca mea îmi împlinește nevoile de sens, de contribuție, dezvoltare, cunoștințe, competență, comunitate.

Din nou, sunt recunoscătoare că am ajuns să fac munca aceasta, și, în fapt, totul este o alegere conștientă, nicidecum un mare Trebuie.

Poate că totuși te apasă munca la urmează să te duci sau alte activități pe care Trebuie să le faci.

Cum arată dacă le privești din perspectiva nevoilor împlinite?

Jobul tău poate că îți aduce stabilitate financiară, sens, comunitate, echipă, colaborare, parteneriat, învățare, dezvoltare.

Privind prin lentila nevoilor satisfăcute nu înseamnă că ignorăm ceea ce nu merge, ceea ce nu ne place.

Dacă zonele care nu îți plac, nevoile neîmplinite strigă mai tare decât cele împlinite, ce poți face în acest sens?

De exemplu, dacă nu îți place la job, poate că au de suferit grija și timpul pentru tine și pentru familie, diversitatea, scopul tău în viață.

Având în față atât nevoile împlinite de ceea ce îți spui că Trebuie, cât și nevoile neîmplinite, stai cu ele și simte-le în interiorul tău pe toate.

Apoi, din conectarea aceasta cu ce este important pentru tine, întreabă-te “Există și alte strategii prin care îmi pot împlini toate nevoile pe care le-am descoperit?”. Despre diferența dintre nevoi și strategii găsești informații aici.

Iar răspunsul la această întrebare nu e necesar unic (gen, îmi schimb jobul, dar unde găsesc altul?).

Lasă-te în ghidajul nevoilor importante pentru tine. Ai încredere că întreg procesul pe care l-ai parcurs până acum (pașii de mai sus), centrarea în prezent și în lumea ta interioară, te vor ghida înspre răspunsul cu care rezonezi cel mai mult.

Experiența mea cu acest proces mi-a permis să-mi umplu resursele interne și să pot crea spațiu pentru fetița mea, care trece prin ceva similar, nostalgie după vacanță, după bunici și greu de școală. Mă gândesc că, dacă eu rămâneam în același film al trecutului recent, nu îi puteam oferi sprijin ei. Ne puneam amândouă pe plâns și jale, că de ce s-a terminat vacanța și trebuie să ne întoarcem la școală sau muncă?! Și, cine ne mai scotea din butoiul cu melancolie?!

Credit fotografii:

1. pictură Oana Răgălie

2. www.pixabay.com