ALEGERI CONȘTIENTE

Cum mi-am dat demisia din corporație?

Am lucrat 10 ani în corporație, până să îmi dau demisia, cu o idee de business, dar, în fapt, căutând libertate și sens în viața mea.

Îmi amintesc multe zile când, mergând de la metrou către birou, pe Calea Victoriei, treceam pe lângă Pizza Hut și priveam cu jind într-acolo, imaginându-mi cum ar fi să lucrez acolo, cât de altfel m-aș simți.

Sau eram la birou, înaintea unei noi întâlniri pe o temă sau alta, dorindu-mi să fiu în piață la Obor, cumpărând legume și apoi să merg acasă pentru a găti pentru ai mei.

Și nici măcar nu-mi place așa mult să gătesc.

Însă realizez că-mi cream tot felul de alte scenarii care m-ar fi dus în cu totul altă parte față de unde-mi spuneam că TREBUIE să fiu.

Iar la job nu era rău deloc, iubeam echipa și atmosfera, am rămas prietenă cu mulți din echipă, cu unii chiar foarte apropiată. Activitatea mea era interesantă, șefa mea o vizionară cu care îmi plăcea să lucrez și să spun da provocărilor ei, avansasem în funcție, aveam oportunități și pe mai departe. Eram în locul pentru care mă pregătisem toată viața mea de până atunci. Prin studii – facultate, master, MBA – și prin parcursul profesional de până atunci.

Și atunci ce-ți lipsește, de ce te plângi? m-ai putea întreba.

Deși creierul meu îmi spunea că e super ok acolo, că da, oare de ce să mă plâng și de ce nu-mi convine…cu inima nu eram complet acolo.

Nevoi precum siguranța financiară, provocarea, învățarea, competența, echipa, îmi erau pe deplin satisfăcute.

Însă erau alte nevoi precum sens, contribuție, vindecare, dezvoltare personală, timp de calitate, familie, pe jumătate sau sfert împlinite. Și acele părți neîmplinite strigau tare și din ce în ce mai tare în fiecare zi.

În fiecare moment când îmi doream să lucrez chelner la Pizza Hut sau să fac piața la Obor și să pun de-o ciorbă, în loc să fiu ferchezuită la costum, în drum spre sala de întâlniri.

La acel moment, acum 5-6 ani, nu conștientizam toate aceste lucruri din interiorul meu, nu știam ce înseamnă nevoi, ce înseamnă să trăiesc în congruență cu valorile mele…pe care sincer, nici nu mi le cunoșteam prea bine. Doar simțeam că este ceva din interiorul meu care mă trage într-o altă direcție, și un mare baraj de care nu pot trece, ca să găsesc sau să aflu despre această nouă direcție.

Barajul ăsta avea un mare TREBUIE gravat în piatră pe el, pe care, dacă-l scrijeleai, găseai sintagme precum „trebuie să ai un job”, „trebuie să-ți câștigi banii”, „așa se face”, „cine zice că trebuie să-ți placă la muncă?!”, „ai învățat atâția ani, trebuie să faci ceva cu toate astea”.

Acest Trebuie este ca și cum nu am nicio alegere și nicio putere ca să fac altceva cu viața mea, să-mi ascult nevoile care țipă tare să fie împlinite și să găsesc strategii prin care să le satisfac. Așa că pun capac nevoilor acelea, le ignor și le bag sub preș, pentru că oricum nu am ce să fac.

Cu alte cuvinte, deși simțeam că ața mă trage într-o altă direcție, alegeam să ignor această ață interioară, din datorie, din rușine, din îngrijorarea „ce vor spune alții despre mine?”. Așadar, a trecut ceva timp de la momentul în care am simțit că mi-aș dori să-mi dedic timpul și energia unor alte activități (nu știam care) și până am făcut cu adevărat pasul cel mare, de a-mi da demisia și a-mi căuta calea.

Sunt super recunoscătoare oamenilor cu care am avut curajul de a face acest salt de încredere, de a-mi da demisia, alături de care gândeam și doream să dezvoltăm un business online. Am lucrat împreună două luni, ne-am dat seama că nu ne potrivim de fapt. Însă, eu reușisem să fac marele salt pe care mi-l dorisem de multă vreme, însă nu îndrăznisem să mă cațăr deasupra barajului. A mai trecut un an până am descoperit Comunicarea Nonviolentă și apoi Terapia prin Regresie și am decis să mă duc pe drumul acesta, al contribuției la creșterea și vindecarea altor persoane. Și a trecut și mai mult timp până să încep să câștig bani din noile mele activități, nici pe departe cât aveam salariul în corporație.

Iar timp de vreo doi ani am simțit acut vinovăția și rușinea de a nu munci și a nu câștiga „așa cum trebuie”, de a nu mai contribui financiar în familia mea. Munceam mult, însă în special munceam la mine, la reclădirea mea interioară. Iar de aici nu iei salariu pe fluturaș la final de lună.

Azi, și de fapt de multă vreme deja, pot privi acea perioadă din viața mea cu muuuultă recunoștință și admirație pentru mine și tot ce a contribuit ca eu să fac acei pași. Fără de care nu ajungeam să mă simt azi completă, integrată, cu conștientizare a ce a fost și ce mai am de făcut, cu intenție și încredere de a da mai departe ceea ce eu am primit.

Așadar, deși când am părăsit lumea corporate am făcut o alegere inconștientă, pentru că nu știam ce nevoi încerc să-mi împlinesc prin acțiunile mele, aceasta m-a adus pe o cale de conștientizare, de cunoaștere a mea, a sistemului meu de valori, de viață trăită tot mai des în integritate cu acestea.

Transformând alegerile mele în unele cu conștientizare, cu înțelegere a ce se află în spatele aței care mă trage într-o parte sau alta în viața mea, mi-am adus acea libertate după care tânjeam. Pentru că înțeleg că nimeni nu mă constrânge să fac un lucru sau altul, ci aleg eu, ghidată fiind de nevoile pe care încerc să mi le împlinesc.

Și putere interioară, chiar stă în puterea mea să transform acele zone din viața mea unde nu-mi (mai) place. Ceea ce vine la pachet și cu încredere și răbdare, pentru că uneori procesul de transformare durează atât cât durează. La început mai mult, apoi, prin practică și antrenament, din ce în ce mai puțin.

Și sens, pentru că aleg unde să-mi duc energia în viața mea, așa că ajung să o direcționez către acele zone unde simt mai multă împlinire și bucurie.

Inspirat din experiența mea cu schimbarea drumului în viață, am creat alături de colega și prietena mea, Manuela Murariu, cursul Alegeri conștiente în care explorăm modul în care ajungem să facem alegeri (mai) conștiente, bazate pe sistemul intern de valori.

În acest curs pornim de la locul în care ne aflăm acum, cu compasiune și blândețe față de modul în care am luat decizii până acum. Și parcurgem un drum, în care îl salutăm pe Trebuie și îl dezbrăcăm de haina lui de corvoadă, ajungem pe la gardianul nostru intern care ne împiedică să facem lucruri, vizităm și tiparele noastre din relațiile cu noi înșine și cu cei din jur. Ne propunem să ajungem la mai multă conștientizare și înțelegere de ce acționăm cum acționăm, să decidem cum am vrea să fie și să oferim instrumentele necesare procesului de schimbare al fiecăruia.

Trei instrumente m-au ajutat pe mine cel mai mult în această călătorie spre conștientizare:

Decizia de a lucra cu mine și a transforma acele zone din viața mea care nu-mi plăceau.
Identificarea nevoilor/valorilor și statul cu acele nevoi (de multe ori neîmplinite și fără pic de idee de cum aș putea să le împlinesc) până mi s-au arătat strategii posibile. Și conștiente. Despre care am povestit pe larg în articolul Nevoile, ca niște copii mici cerând a fi văzuți.
Sistemul de suport – adică acei oameni la care știu că pot să apelez atunci când îmi este greu, când nu mai știu pe unde să scot cămașa, când m-am împotmolit în hățișurile lumii mele interioare.

Cu mulțumiri că ai ajuns până la finalul experienței mele și cu speranța că te-a ajutat într-un fel, te salut cu empatie!

Oana.

Credit fotografii:

1. header – Oana Răgălie

2. foto cu citate – www.shutterstock.com