Am citit despre ea în Excepționalii lui Malcolm Gladwell, o carte care m-a impresionat. Folosesc exemple din carte pe care le știe și ea. I-am povestit despre Beatles care au cântat în cluburi în Hamburg timp de un 18 luni, câte 8 ore pe noapte, până să aibă primul lor succes. E un exemplu cu care poate relaționa, vine din muzică care îi place și pe care o știe de la orele de engleză de la școală, unde au ascultat Yellow submarine.
» Am stabilit împreună ca să-i reamintesc în fiecare dimineață să își pună atenția și energia la școală. Și să-mi povestească de cum i-a fost, când o iau. Întrebarea pe care i-o adresez cel mai des este „Cum a fost pentru tine să…?”, pentru a afla cum s-a simțit, cum i s-a părut. E o întrebare deschisă, am mai multe șanse de răspuns detaliat.
» Am discutat imediat cu învățătoarea ei despre cum se simte. M-a invitat să îi dau sugestii despre cum să adresăm situația, ca să lucreze mai eficient și să nu mai rămână în urmă. I-am propus lucruri concrete, mi-a spus și ea mie cum aș putea să susțin acasă. Ne ținem la curent. Suntem în echipă și dăm mesajul copilei că este susținută la nevoie.
» I-am propus să îi fiu antrenorul personal al creierului ei. În fiecare zi îi povestesc despre ceva interesant din lume, care îi pot arăta pe hartă.
De exemplu, știai cât are cel mai înalt punct din lume? Și vorbim despre Everest. După care, ne fură peisajul, ia uite cât e China de mare. E un continent? Nu, face parte din continentul Asia. Ia uite ce alte continente mai sunt.
A doua zi, știai cât are cel mai adânc loc din lume? Unde crezi că se află? Și uite așa, din una-n alta, petrecem 10-15 min vorbind despre aceste subiecte, uitându-ne pe harta de pe perete.
Ideea mi-a venit spontan, auzind o știre la radio despre Everest. Și am căutat pe hartă, împreună, în ce țară este muntele. Moment în care ea a spus că îi place să îi arăt chestii pe hartă. Așa că m-am legat de ceva care este distractiv pentru ea, ceva care a ales și care-mi face și mie plăcere, pentru că învăț și eu lucruri noi.
Pregătesc un concurs de întrebări și răspunsuri rapide, pe care să-l jucăm 10-15 min, în mașină, pe drumul spre școală. Adunări, înmulțiri, cuvinte în engleză, funcții de propoziție, scurte reguli de mate…cât să se antreneze în mod distractiv ca să eficientizeze ritmul lent care a dus-o către greu.
Adaptez ideile la programul nostru deja existent. Am mai încercat să-mi propun să facem chestii în plus și nu ne-a ieșit, ceea ce mă frustra și mă ducea doar spre învinovățire. Profit de orarul pe care deja îl avem. În care petrecem oricum timp berechet în mașină.
Orice idee o verific cu ea, o las să aleagă, o cosmetizăm împreună, o încercăm dacă funcționează. Dacă nu, alta la rând. Inspirația vine după ce m-am centrat în nevoi (de contribuție, de susținere, de conectare cu fiica mea, de încredere, de a oferi alegere).
Cu aceste strategii care s-au născut organic, adresăm mai multe paliere:
- Emoțional – cred ca este nevoie de conectare, de susținere și de siguranță ca să poți să asimilezi cunoștințe și să-ți și placă să o faci. Așa că întărim împlinirea acestor nevoi.
- Antrenarea mușchiului atenției – prin practică și ducerea conștientă a atenției către școală
- Reziliență la greu și la efort
Vom vedea ce iese și cum se transformă acest greu. Până atunci, sunt convinsă că este o experiență din care deja rămânem cu ceva. Ea cu susținere și îndrumare blândă să nu renunțe la greu, eu cu vindecarea părților din mine care să-mi permită să îi fiu alături, cu încredere, și să o las pe drumul ei. Nu să-l parcurg pentru ea.
