RELAȚII ARMONIOASE

Adolescenții noștri ne scot peri albi? O perspectivă nouă

Copilul ăsta îmi scoate peri albi!

Parcă vrea să mă bage în mormânt înainte de vreme!

Nu îl mai recunosc, parcă e alt copil!

Zici că a luat-o razna, nu mă mai înțeleg cu el de nicio culoare!

Ce am greșit cu copilul ăsta?!

Sună cunoscute aceste exclamații? Pe măsură ce se apropie anii adolescenței probabil că ne apar în gând, nouă, mamelor, aceste idei. Cu impresia și percepția că al nostru copil are ceva cu noi sau împotriva noastră de se comportă așa cum o face.

În continuare, aș vrea să îți aduc o altă perspectivă asupra pre și adolescenților din familiile noastre, cu intenția de a oferi mai multă înțelegere pentru ei și inspirație de a schimba dialogul intern despre ei. Și a iniția unul extern, cu copilul care trece prin transformările firești ale adolescenței.

Dezvoltarea creierului în adolescență

În adolescență, creierul uman trece prin modificări și transformări care sunt naturale în dezvoltarea corpului nostru.

Remodelarea creierului din această perioadă se întâmplă prin intermediul a două procese majore:

Curățarea creierului de ceea ce nu servește și formarea mielinei în jurul neuronilor.

Procesul de curățare poate fi asemănat cu cel al curățării pomilor primăvara. Crengile uscate se taie, ca să crească pomul mai eficient, toată energia lui să se ducă spre ceea ce poate da rod. La fel și creierul, elimină acele legături sinaptice pe care nu le folosim, de la informații generale pe care le-am acumulat ca și copii, devine tot mai specializat, cernând ce este în plus. Cu scopul de a deveni mai eficient și a canaliza energia acolo unde servește. Astfel, putem vedea cum adolescenții noștri devin pasionați de anumite subiecte și renunță la lucruri pe care le făceau când erau mai mici. Creierul funcționează în acest proces pe principiul „use it or lose it” (folosește sau renunță la ce nu folosești).

Formarea mielinei din jurul neuronilor are ca scop creșterea vitezei de comunicare dintre neuroni, astfel încât creierul devine mai rapid, această viteză poate crește cu până la 100 de ori.

În plus, creierul uman de dezvoltă și maturizează dinspre partea din spate către partea frontală. Așadar, cortexul prefrontal, zona responsabilă cu luarea deciziilor raționale se dezvoltă ultima. Devine complet matură în jurul vârstei de 25 de ani.

Iar sistemul limbic, unde rezidă amigdala, centrul emoțiilor noastre, în formă de migdală, este cel care devine matur primul. Undeva la pubertate.

Diferența dintre cele două zone ale creierului?

Sistemul limbic

Cortexul prefrontal

·      Emoționalitate ridicată

·      Caută satisfacție imediată

·      Urmarea instinctelor și impulsurilor, fără a ține cont de riscuri

·      Gândirea rațională

·      Reglarea emoțiilor

·      Controlul impulsurilor

·      Înțelegerea riscurilor asumate

·      Cântărirea raportului risc-beneficiu

În perioada adolescenței, creierul se așază și se maturizează, trecând și prin procesul de remodelare menționat mai sus. Este o grămadă de trafic între zonele creierului, între care informația circulă cu viteză din ce în ce mai mare.

De aceea, nu este de mirare că adolescenții noștri au un comportament oscilant, acum sunt foarte emoționali – ușor iritabili, furioși, răbufnesc sau, din contră, sunt mai triști sau mai iubitori și cer să se cuibărească sau mai multă atenție. Iar în scurt timp, gândesc rațional, strategic, au foarte mare claritate în ceea ce fac.

Așadar, comportamentul lor nu este unul voit, nu este în intenția lor „să ne scoată peri albi”, ”să ne enerveze”, „să nu ne respecte”, ci vine ca urmare a procesului natural și firesc al dezvoltării ființei umane.

Atunci când înțelegem lucrul acesta, oare nu ne aduce mai multă ușurință și înțelegere în relație cu copiii noștri? Să știm că nu ne sunt împotrivă, ci că, mai degrabă, le-ar prinde bine suport și susținere în această perioadă cu atât de multe schimbări?!

Putem să le fim alături ca sprijin, ca un stâlp pe care se pot baza, începând chiar cu a le povesti despre aceste transformări ale creierului lor, pentru a-i face conștienți de ceea ce se petrece în mod natural.

Putem chiar deschide un dialog în care să le povestim și noi, părinții despre cum a fost pentru noi în adolescență, cum ne-am fi dorit să primim sprijin de la părinții noștri și să îi invităm pe adolescenți să se gândească la cum le-am putea fi noi de ajutor pentru a naviga cât mai ușor această perioadă a vieții.

Nevoile din adolescență

Având o fată pre-adolescentă, am fost curioasă să aflu mai multe despre nevoile adolescenților și provocările lor, astfel că am discutat cu câțiva specialiști care lucrează cu adolescenți, am plecat la urechea la împărtășirile părinților de adolescenți în diverse medii și am tras cu ochiul la comportamentul fiicei mele împreună cu prietenii și colegii ei.

 

Am extras 5 nevoi care au tot apărut în această cercetare empirică a mea și pe care le dezvolt în continuare. Desigur că nu sunt doar acestea, e o paletă largă de nevoi umane pe care și copiii noștri le au, dinamice și care își fac simțită prezența moment de moment. Despre acestea am scris aici.

Acum, te invit să ne uităm focalizat la câteva dintre ele.

» A fi văzut & auzit. Îmi amintesc că după acestea tânjeam și eu cel mai mult în adolescență. Să fiu văzută cu totul, și acceptată și iubită așa cum sunt. Nu doar dacă sunt fată cuminte, silitoare, care ia note bune, care ascultă de părinți și nu face necazuri. Cu alte cuvinte, este și o nevoie mare de Autenticitate și de Iubire necondiționată.

De asemenea, adolescenții își doresc ca părinții să îi asculte cu prezență și cu atenție doar asupra lor, lăsând la o parte alte distrageri – telefon, televizor, discuție cu alt membru al familiei.

Mesajul care ajunge la adolescent ar suna: „te văd, te aud, aleg să fiu doar tine în aceste momente, nimic altceva nu mai contează. Sunt aici pentru tine, complet!”

» Validare. Aceasta este o altă nevoie importantă de care îmi amintesc că striga tare și în mine. Se traduce prin a dori să fiu văzută pentru eforturile mele, să fie apreciate și validate. Să fiu iubită și să primesc atenție doar pentru că sunt, și nu doar atunci când mă comport conform normelor sau am performanță la școală.

Ce ar ajunge la adolescent ca validare? „Mă bucur că ești copilul meu și observ eforturile, strădania ta, cum încerci și uneori nu îți iese, cum ești pe drumul de a-ți găsi propria cale, de a-ți descoperi și șlefui abilitățile tale. Iubesc și onorez ființa ta!”

» Independență. În etapa adolescenței, copii noștri se desprind ușor, ușor de momentele în care erau complet dependenți de noi, părinții. Se îndreaptă spre independență pe care și-o doresc cu tărie, ca să se definească ca și adulți. Iar când devin adulți, se îndreaptă spre interdependență, când înțeleg că suntem conectați și depindem unii de alții și ne putem sprijini reciproc, că acțiunile sale îi influențează pe ceilalți.

Așadar nevoia de independență este una firească, care vine să contrabalanseze dependența din copilăria mică.

» Iar ea vine la pachet cu nevoile de Sprijin și încredere.

„Sunt independent, vreau să încerc lucruri pe cont propriu, să am autonomie, însă îmi doresc și să știu că am o plasă de siguranță în familie, în care știu că, dacă se întâmplă să cad, mă prinde și mă susține.”

» Încrederea este nevoia care se clădește în relația dintre părinți și copii. Pe de o parte, adolescentul are nevoie de încredere că, dacă vine la noi, părinții, cu ceva greu de povestit, va fi primit și nu certat, criticat, judecat sau respins.

Iar noi, părinții avem nevoie de încredere că ai noștri copii respectă angajamentele luate, ceea ce stabilim împreună ca și reguli și limite.

De asemenea, copiii noștri au nevoie de încrederea noastră că pot să se descurce singuri, că pot să își găsească singuri soluții la problemele care apar, că pot să își urmeze visele și pasiunile. Având la pachet și asigurarea că, la nevoie, le suntem alături să îi sprijinim sau ca plasă de siguranță.

» Cum putem să intrăm în dialog constructiv cu adolescenții noștri pe aceste teme?

» Cum putem naviga împreună anii adolescenței, ca să nu ieșim nici unii dintre noi prea șifonați și, cu atât mai puțin, relația dintre noi?

» Cum avem grijă de noi, mamele, și de nevoile noastre, astfel încât să le putem fi aproape copiilor noștri, să ne deschidem inimile și urechile și să contribuim la împlinirea nevoilor lor?

 

În acest articol vei găsi 3 idei practice pentru a traversa mai lin perioada adolescenței.

Instrumente utile în acest sens, exerciții și practici cu aplicabilitate imediată găsești în programul De la Mamă la Fiică, conceput de două mame de fete și traineri internaționali în comunicarea nonviolentă, Monica Reu și subsemnata.

Programul este destinat creării și menținerii unei relații de calitate între mame și fiice, cu accent pus pe vârsta adolescenței.

Constă în 11 module video la care vei avea acces permanent, ca să le parcurgi în ritmul care ți-e benefic și potrivit ție.

Îți doresc o navigare lină a perioadei adolescenței!

Credit fotografii titlu și conținut articol: www.canva.com

HAI SĂ VORBIM
Localizare
Fii conectat