Acum, te invit să ne uităm focalizat la câteva dintre ele.
» A fi văzut & auzit. Îmi amintesc că după acestea tânjeam și eu cel mai mult în adolescență. Să fiu văzută cu totul, și acceptată și iubită așa cum sunt. Nu doar dacă sunt fată cuminte, silitoare, care ia note bune, care ascultă de părinți și nu face necazuri. Cu alte cuvinte, este și o nevoie mare de Autenticitate și de Iubire necondiționată.
De asemenea, adolescenții își doresc ca părinții să îi asculte cu prezență și cu atenție doar asupra lor, lăsând la o parte alte distrageri – telefon, televizor, discuție cu alt membru al familiei.
Mesajul care ajunge la adolescent ar suna: „te văd, te aud, aleg să fiu doar tine în aceste momente, nimic altceva nu mai contează. Sunt aici pentru tine, complet!”
» Validare. Aceasta este o altă nevoie importantă de care îmi amintesc că striga tare și în mine. Se traduce prin a dori să fiu văzută pentru eforturile mele, să fie apreciate și validate. Să fiu iubită și să primesc atenție doar pentru că sunt, și nu doar atunci când mă comport conform normelor sau am performanță la școală.
Ce ar ajunge la adolescent ca validare? „Mă bucur că ești copilul meu și observ eforturile, strădania ta, cum încerci și uneori nu îți iese, cum ești pe drumul de a-ți găsi propria cale, de a-ți descoperi și șlefui abilitățile tale. Iubesc și onorez ființa ta!”
» Independență. În etapa adolescenței, copii noștri se desprind ușor, ușor de momentele în care erau complet dependenți de noi, părinții. Se îndreaptă spre independență pe care și-o doresc cu tărie, ca să se definească ca și adulți. Iar când devin adulți, se îndreaptă spre interdependență, când înțeleg că suntem conectați și depindem unii de alții și ne putem sprijini reciproc, că acțiunile sale îi influențează pe ceilalți.
Așadar nevoia de independență este una firească, care vine să contrabalanseze dependența din copilăria mică.
» Iar ea vine la pachet cu nevoile de Sprijin și încredere.
„Sunt independent, vreau să încerc lucruri pe cont propriu, să am autonomie, însă îmi doresc și să știu că am o plasă de siguranță în familie, în care știu că, dacă se întâmplă să cad, mă prinde și mă susține.”
» Încrederea este nevoia care se clădește în relația dintre părinți și copii. Pe de o parte, adolescentul are nevoie de încredere că, dacă vine la noi, părinții, cu ceva greu de povestit, va fi primit și nu certat, criticat, judecat sau respins.
Iar noi, părinții avem nevoie de încredere că ai noștri copii respectă angajamentele luate, ceea ce stabilim împreună ca și reguli și limite.
De asemenea, copiii noștri au nevoie de încrederea noastră că pot să se descurce singuri, că pot să își găsească singuri soluții la problemele care apar, că pot să își urmeze visele și pasiunile. Având la pachet și asigurarea că, la nevoie, le suntem alături să îi sprijinim sau ca plasă de siguranță.
» Cum putem să intrăm în dialog constructiv cu adolescenții noștri pe aceste teme?
» Cum putem naviga împreună anii adolescenței, ca să nu ieșim nici unii dintre noi prea șifonați și, cu atât mai puțin, relația dintre noi?
» Cum avem grijă de noi, mamele, și de nevoile noastre, astfel încât să le putem fi aproape copiilor noștri, să ne deschidem inimile și urechile și să contribuim la împlinirea nevoilor lor?
În acest articol vei găsi 3 idei practice pentru a traversa mai lin perioada adolescenței.
