3 zile în care, în mijlocul naturii, am experimentat comuniune, comunitate, simplitate, călătorie interioară prin spațiul inimii, muzică, mișcare, curgere și conectare cu alți oameni cu care am rezonat.
Aceasta a fost, în termeni de nevoi împlinite, experiența participării la Suntem FEST – festival de viață simplă și autentică, un altfel de festival decât cele frecventate anterior, care erau cu focus pe muzică, dans și distracție.
Privesc cu celebrare și recunoștință către:
A FI ÎMPREUNĂ
Faptul că am participat în cuplu la acest eveniment și ne-am putut bucura împreună și separat de ceea ce a fost oferit.
De câțiva ani particip frecvent la cursuri, retreat-uri, evenimente care mă ajută să experimentez profunzimi ale mele și să pășesc pe calea mea cu conștientizare, asumare, vindecare. De regulă mergeam singură. Apoi, vrând să povestesc și omului de lângă mine ceea ce am trăit, găseam cuvintele sărace să pot exprima întregul proces (care nu e numai frumos, ci mai e și cu hopuri, blocaje și părți urâte) prin care eu treceam. Sau să povestesc despre activitățile pe care le-am făcut.
Plus că experiența mea trecând printr-o activitate, exercițiu, meditație, este unică, iar experiența lui trecând prin același lucru ar fi a lui, unică pentru el.
Așa că, acum, este în mine o mare celebrare că am putut trăi împreună totul și am împărtășit la final de zi cu ce am rămas.
CURGEREA VIEȚII PRIN MINE, PENTRU MINE
Curgerea pe care o simt și o las să fie în viața mea de un pic de vreme, fără să încerc (din ce în ce mai des) să schimb, să controlez, să manipulez cursul ei.
Au fost oferite zilnic meditații/călătorii interioare ghidate, dar mai ales libere. Adică eu eram responsabilă de felul în care meditez și mă conectez cu interiorul meu. Mă bucur enorm că mi-am permis să curg spre interior și am ajuns cu ușurință în locuri ale sufletului meu în care, până de curând, pătrundeam cu eforturi și străduință.
Vin de la punctul în care, cam acum 4 ani, când am auzit prima oară
„conectează-te cu inima” nu înțelegeam ce se dorește de la mine, cum pot să fac asta, care e schema logică ca să pot să ajung acolo. Sau să îmi simt corpul. Sau să îmi simt și să-mi numesc emoțiile.
Iată că drumul meu din această perioadă m-a adus către ușurința de a pătrunde în spațiul inimii, de a sta confortabil acolo, în pace și unitate, dar și în disconfort și în compania unor emoții precum rușinea sau vinovăția.
ÎNȚELEPCIUNEA SPAȚIULUI INTERIOR în care am știut ce să fac pentru a mă ține și acompania cu empatie, blândețe, dar mai ales cu răbdare, atunci când am intrat în zonele de rușine și de vinovăție, pe care de regulă le ignoram și le alungam. Și…surpriză!…nici nu durează mult să mă țin cu aceste sentimente, care, odată văzute și băgate în seamă, încep să se alchimizeze.
EXERCIȚII DE DĂRUIRE ȘI PRIMIRE DIN INIMĂ. Ne-a fost propus să venim de acasă cu un obiect de care ne este greu să ne despărțim, cu intenția de a-l oferi în dar, dacă suntem pregătiți. Cui îi poate servi.
Ocazie cu care am observat (din nou) că „tot ce dăruiesc, mie îmi dăruiesc”. Am ales să ofer un blend de uleiuri care îmi e tare drag și are însemnătate specială pentru mine unui alt om în care am văzut, ca într-o oglindă, aspecte din mine, dragi, care mi-au servit sau îmi servesc pentru a mă arăta în lume și a-mi împlini nevoi precum apartenență, includere, conectare cu alții. Așa că oferirea acestui cadou a fost ca un ritual de celebrare a acestor aspecte și de mulțumire pentru tot ce ele îmi aduc.
Cercul dăruirii și primirii din inimă s-a închis primind și eu un cadou de la același om, un CD (da, da, mai avem CD player la mașină) cu muzică jazz, gen spre care mă simt tot mai atrasă în ultima vreme. Așadar, am primit la schimb noutate, diversitate și relaxare.
ASUMAREA ÎNCEPERII UNUI NOU ȘANTIER DE LUCRU INTERIOR – integrarea și exprimarea feminității mele.
Zona de feminitate trăită conștient este „teritoriu necunoscut”, chiar învăluită în cețuri de necunoaștere, de teamă, de rușine. Participând, în cadrul festivalului, la cerc de femei, am simțit din plin durerea și apăsarea acestor cețuri. Și am decis că vreau să trec prin ele, să le cunosc, să le văd, să le simt, și, când este momentul, să le las a se disipa. Intru pe acest șantier cu strategii clare de a face lucruri concrete, ca de exemplu să particip la cercuri de femei cu recurență și să lucrez eu cu mine, prin instrumentele pe care le am deja la îndemână.
Aleg să las aceste gânduri aici, în liniștea unei dimineți, la răsărit, cu intenția de a-mi exprima recunoștința pentru aceste experiențe și de a te inspira să găsești acele spații, evenimente, oameni, strategii, care te pot sprijini și susține în călătoriile sufletului tău.
Așa cum, pentru mine, participarea la acest eveniment a reprezentat o super strategie de a-mi împlini ceea ce este important pentru mine: creștere, conștientizare, prezență, curgere, ușurință, susținere, a fi împreună cu oameni cu valori împărtășite.
Te las cu sunetele bolurilor de cuartz oferite în cadrul festivalului de omul drag de lângă mine, Ciprian. Te poți relaxa și primi muzica lor ca o baie de sunete care să te învăluie.
Credit fotografii:
foto – arhivă proprie